Obiective

Chihlimbarul este una dintre primele materii prime folosite de om pentru a confecţiona podoabe, încă din Paleotilicul final (Peñalver 2007). În zona noastră geografică comerţul cu chihlimbar este atestat încă din zorii Epocii Bronzului, o "rută a chihlimbarului" legând Marea Baltică de bazinul mijlociu al Dunării (Sprincz 1981) şi porturile Mării Adriatice (Palavestra 1993), în aparent acelaşi fel în care avea să fie numit, în epocă romană,"drumul chihlimbarului" (Sidrys 2001). Deşi drumul rămâne acelaşi, între epoci şi subepoci există substanţiale diferenţe cantitative; de exemplu, ritmul pătrunderii acestui material spre sudul continentului este mai scăzut în a doua epocă a Fierului (La Tène), explicaţia fenomenului - valabil şi în România - stând deocamdată sub semnul supoziţiilor.

Chihlimbarul este consubstanţial culturii europene, fiind amintit de primele opere literare cunoscute (Budrys 2001); astfel, Odiseea îl enumeră între obiectele care definesc bogăţia, alături de bronz, aur, argint şi fildeş (4, 70; într-o ordine uşor bulversantă!), amintindu-l ca obiect al tranzacţiilor comerciale (Od. 15, 415 şi 460), fiind foarte costisitor (Od. 18, 295). Primul filosof al lumii, Thales din Milet, a descris lumina sa ciudată, comparând-i efectul cu atracţia unui magnet, iar numele grecesc - elektron - a generat universalul cuvânt "electricitate". Anticii au ghicit destul de exact natura sa răşinoasă, datorită mirosului de tămâie degajat la ardere, dar, datorită originii sale exotice şi a luminii sale bizare, i-au atribuit origine mitică (lacrimile surorilor lui Phaeton) şi proprietăţi oculte care s-au bucurat de atenţia primului medic, Hippocrate. Xenophon, contemporan al marilor regi persani, cunoştea numele latin (succinum), dar şi pe cel scitic (sacrium - discutabil, dar foarte edificator!). Părintele istoriei, Herodot, relata deja, exact şi la obiect, că ambra şi cositorul proveneau din nordul Europei, iar câteva secole mai târziu, Pliniu (Nat. Hist 37, 45) stabilea că de la Carnuntum la Coasta de Chihlimbar erau 888 km (absolut corect!), dar şi că o mică statuetă de chihlimbar putea fi mai scumpă ca un "om bun de muncă" (37, 12), amintind şi aplicaţiile sale medicale (împotriva glandelor umflate) sau magice (apăra de animalele sălbatice)...

Ştiinţa modernă a stabilit că chihlimbarul este o răşină fosilizată. Cea mai mare concentrare a răşinilor fosile se află în sedimentele de vârstă cretacică, terţiară şi cuaternară din emisfera nordică a Globului, mai puţin în cea sudică şi numai sporadic în rocile de vârste carboniferă şi jurasică. Date fiind compoziţia chimică extrem de complicată a răşinilor, inerţia chimică precum şi solubilitatea lor parţială în solvenţi organici, s-a apelat la metode analitice: spectroscopia de absorbţie în infraroşu (IR), difractometria cu raze X (RX), rezonanţa magnetică nucleară (RMN), cromatografie, spectrometrie de masă, spectrometrie de emisie, activare cu neutroni, analiză termică diferenţială, etc. (Neacşu 2003; Lühr 2004, Carlsen 1997)

Studiile lui Beck (1986) bazate pe analize FT-IR (Spectroscopie în Infra Rosu cu Transformată Fourrier), au diferenţiat chihlimbarul baltic de aproape oricare alt tip, în urma identificării acidului succinic din compoziţie; metoda a rămas una "clasică", pentru ea existând mii de probe publicate; din nefericire, ea pare cel mai puţin aplicabilă, cu folos, în România, fiindcă specia locală de chihlimbar - numit romanit - conţine de asemenea acid succinic, în cam aceleaşi proporţii (3-8%: Fraquet 1987; Stout 1995).

Un interes particular îl prezintă observaţia că romanitul are tendinţa de cristalizare (Neacşu 2003) - chihlimbarul, în general, fiind amorf - ceea ce, cu ajutorul difractometriei se poate pune în evidenţă. O altă diferenţă între succinit (chihlimbarul baltic) şi romanit, pusă în evidenţă de cercetările mai vechi, este aceea a punctului de topire: 287-300o pentru succinit (Stout 1995) şi 330-350o pentru romanit (Fraquet 1987).

În toate ţările din zonă, implicate istoric în comerţul cu chihlimbar, s-au făcut progrese de amplitudini diferite pentru a da substanţialitate ştiinţifică studiilor despre distribuţia artefactelor de chihlimbar în situri istorice. De cele mai multe ori, însă, a fost vorba despre analize realizate în străinătate (mai ales SUA), pe loturi relativ restrânse, de la care s-au operat generalizări cu diverse rate de credibilitate (Lituania, Ungaria, fosta Iugoslavie).

Chestiunea diferenţierii dintre succinit - varietăţile baltice de chihlimbar - şi romanit - varietăţile carpatice - nu a făcut obiectul unui studiu special, incidenţa posibilă a romanitului, în respectivele teritorii, fiind considerată (poate cu prea multă uşurinţă) ca puţin probabilă. Un proiect de cercetare asupra originii chihlimbarului de origine arheologică, în România, are particularitatea ca prezenţa ambelor specii să fie perfect plauzibilă, găsirea mijloacelor analitice de diferenţiere a lor devenind - spre deosebire de oricare alt proiect - tema fundamentală, în ciuda proprietăţilor lor foarte asemănătoare; din punct de vedere istoric (antropologic, sociologic), distincţia dintre mărfurile "locale" şi "străine" este una ţinând de judecăţile profesionale fundamentale.

Proiectul îşi propune deci a da soluţii acolo unde deocamdată s-au formulat mai mult teoreme. Abordarea va fi pe măsura complexităţii problemei. În primul rând, vor fi realizate analize FT-IR, care sunt modalitatea cea mai uzuală de studiu a chihlimbarului, pe plan internaţional. Complementar, vor fi realizate analize de difractometrie pentru toate probele (această analiză este non-destructivă), pentru a evidenţia "tendinţele de cristalizare". Acolo unde mărimea probelor prelevate o va permite, vor fi performate şi alte analize, între care:

• cromatografie de gaze (GC) cu detector de ionizare in flacara (FID) si detector spectrometru de masa (MS), precum si dispozitiv de desorbtie termica (TD); tehnicile posibile utilizate pot fi GC-MS sau GC-FID, TD-GC-FID si TD-GC-MS.
• amprentare în cuplajele GC-FID sau TD-GC-FID cu generare librarii.
• analiză termica simultana (STA) termogravimetrie (TG) şi analiză termică diferenţială (DTA).
• analize cromatografice (TLC si HPLC) - cromatograf SHIMADZU cu detector Diode Array (pentru analize de acid succinic, eventual) şi detector de Spectrometrie de Masă, pe care se pot analiza mai multe componente, în funcţie de băncile de date accesibile.

Un alt concept general cu care proiectul va opera va fi analiza concurenţială (cross-testing), respectiv dublarea unei analize/ măsurători într-un alt laborator, pentru compararea rezultatelor; întrucât analizele FT-IR se pot realiza în două dintre laboratoarele din proiect, acest lucru se va întâmpla pentru toate probele suficient de mari, mai ales pentru probele de chihlimbar cu origine geologică controlată.

Obiective generale:
1. Realizarea unui consorţiu interdisciplinar capabil să negocieze cu cele mai dificile teme ridicate de cercetarea arheologică şi arheometrică a momentului actual.
2. Inventarierea materiilor prime din care se confecţionau podoabe (nemetalice), în diverse epoci istorice.
3. Inventarierea posibilelor surse de materii prime ale podoabelor de origine arheologică.
4. Investigarea originii unor materii şi materiale (precum chihlimbarul) prin analize fizico-chimice şi termenul de comparaţie oferit de probele cu origine geologică controlată.
5. Diseminarea naţională şi internaţională a rezultatelor ştiinţifice ale proiectului.
6. Fuziunea preocupărilor noastre cu proiecte similare desfăşurate în străinătate şi accesul în consorţii internaţionale.

Obiective specifice:
1. Vizibilitatea maximă a proiectului:
   • organizarea unei conferinţe de presă cu ocazia inaugurării proiectului de cercetare;
   • deschiderea unui site dedicat al proiectului, care va fi lansat cât mai repede, în prima lună de funcţionare a proiectului;
   • utilizarea la maximum a reţelelor de comunicaţii existente, instituţionale (de pildă "lista muzeelor" de la cIMeC) şi personale, în scopul unei inventarieri cât mai rapide a pieselor de chihlimbar din colecţiile muzeale din România
2. Măsurarea unui lot semnificativ de probe de chihlimbar românesc (romanit) şi baltic (succinit). Necesitatea unui lot de referinţă mare rezultă din faptul că există identificate şi descrise peste 100 de varietăţi de chihlimbar baltic, şi peste 40 de varietăţi de chihlimbar carpatic, provenite din 5 areale distincte. Măsurătorile de până acum nu au reuşit să pună în evidenţă diferenţe la nivelul compoziţiei chimice, pentru cele 5 grupe carpatice; cele 40 de varietăţi de chihlimbar se diferenţiază mai degrabă la nivelul gamei cromatice, texturii şi transparenţei, acestea toate afectate, permanent, de un complex de factori, inclusiv de condiţiile de păstrare (!); toate aceste lucruri nu sunt însă nici suficient de clare, nici suficient testate. Analizele pe lotul de referinţă au drept obiectiv discriminarea proprietăţilor fizico-chimice, eventual discriminarea vârstei de formare.
3. Măsurarea unor loturi echilibrate de chihlimbar de origine arheologică. Intervalul de execuţie a proiectului va fi împărţit în etape şi subetape de lucru dedicate unei epoci istorice, astfel încât la sfârşitul fiecăreia să poată fi trase concluziile parţiale, pentru epoca respectivă, şi să se treacă la redactarea unor comunicări ştiinţifice, exploatabile în varii situaţii.
4. Diseminarea promptă şi eficace a rezultatelor ştiinţifice obţinute:
   • publicarea cât mai promptă a rezultatelor parţiale obţinute, în publicaţii din ţară şi străinătate;
   • participarea la simpozioane şi conferinţe internaţionale pentru prezentarea rezultatelor ştiinţifice;
   • organizarea unui simpozion internaţional;
   • publicarea unui volum de comunicări ştiinţifice, în limba engleză.
5. Realizarea unui manual online de materii prime regăsite în artefactele arheologice, în special podoabe nemetalice. Acest obiectiv are trei componente:
   • alegerea unui lot semnificativ de piese arheologice care urmează a fi clasate din punct de vedere mineralogic, ele urmând a fi fotografiate, măsurate, studiate macro- şi microscopic, descrise, cu etape şi subetape identice cu cele dedicate studiului detaliat al pieselor de chihlimbar;
   • găsirea unor probe mineralogice similare cu cele arheologice, dar neprelucrate, care, similar, vor fi fotografiate, măsurate, descrise, cu menţiunea zonelor geografice unde se află la niveluri geologice accesibile societăţilor vechi;
   • realizarea unor hărţi ale principalelor materii prime de incidenţă arheologică

   Manualul va fi accesibil publicului larg, de pe site-ul proiectului, pe o secţiune dedicată.

6. Acţiuni publice directe, care să promoveze proiectul şi spiritul interdisciplinarităţii:
   • expoziţii dedicate, una la începutul şi alta la sfârşitul proiectului;
   • întâlniri semestriale cu studenţii Universităţii Bucureşti (vizând mai ales facultăţile de Geologie, Istorie, Fizică, Chimie, Biologie), pentru identificarea resurselor de "interoperabilitate".
   Pentru activităţile propuse se definesc următoarele:
   • A) Un Lanţ Tehnologic de Analiză (LTA), care va fi aplicat tuturor pieselor de chihlimbar care vor face obiectul cercetării:
     • identificarea piesei, a proprietarului/ deţinătorului legal;
     • stabilirea suportabilităţii de prelevare (de la 5 la 15 mg) în fiecare caz (funcţie de mărime, friabilitate, formă) şi autorizarea operaţiunii de prelevare;
     • fotografierea piesei şi cântătirea ei, înainte şi după prelevare;
     • prelevarea probelor şi separarea lor în unităţi de analiză (funcţie de profilele analitice stabilite);
     • atribuirea unor ID-uri unice, pentru fiecare probă şi pentru fiecare "unitate de analiză";
     • realizarea difractogramei pentru toate probele (MNIR, INCCR), pentru evaluarea "tendinţei de cristalizare"
     • realizarea testului FT-IR (Spectroscopie în Infra Rosu cu Transformată Fourrier; INSB şi INCCR); funcţie de rezultatele obţinute se va decide asupra unor teste suplimentare.
     • teste suplimentare, respectiv microscopie (UBFGG) analize cromatografie de lichide de înaltă performanţă (TLC, HPLC; la INSB); Cromatografie gazoasă (GC) cu detector de ionizare în flacără (FID) şi detector spectrometru de masă (MS); pentru eventuale clarificări se va apela la rezonanţa magnetică nucleară (RMN - un contract cu terţi).
   • B) Următoarele tipuri de activităţi (repartizate conform Planului de realizare, vezi infra):
     1. Stabilirea caracteristicilor fizico-chimice pentru probele de chihlimbar de origine controlată.
     2. Realizarea unui manual muzeografic online, cuprinzând:
        • a) inventarierea materiilor prime întâlnite în colecţiile muzeale;
        • b) ilustrarea lor prin exemple arheologice şi cu minerale neprelucrate,
        • c) sfaturi practice pentru identificare corectă;
        • d) aria de distribuţia a materiilor prime identificate.
     3. Expoziţii care să promoveze valorile patrimoniului cultural şi natural naţional.
     4. Conferinţe de presă care să fructifice momentele cheie ale proiectului.
     5. Organizarea unui Cerc Studenţesc Interdisciplinar care să încuraje interesul viitorilor cercetători pentru cooperare şi tematici extracurriculare.
     6. Un simpozion internaţional axat tematic pe liniile de forţă ale proiectului, care să creeze premizele integrarii consorţiului în mişcarea ştiinţifică continentală.

Consorţiul este foarte solid, având în vedere obiectivele propuse. El cuprinde cele mai importante muzee de arheologie şi geologie din ţară, o autoritate academică şi formativă de talia Facultăţii de Geologie a Universităţii Bucureşti, şi 3 laboratoare cu dotare bună şi personal experimentat, din instituţii de relevanţă naţională.

Ţinta principală a activităţii consorţiului - cercetarea chihlimbarului de sorginte arheologică - face obiectul a numeroase studii pe plan internaţional, rezultatele din România fiind aşteptate pentru a completa cercetările mai vechi sau mai noi din Europa.

Obiectul secundar de activitate este şi el important pentru mişcarea muzeografică, şi anume identificare principalelor materii prime, clasare lor ştiinţifică şi asigurarea unui suport cartografic pentru principalele categorii de materiale.

Al treilea obiectiv declarat este consolidarea suportului pentru activităţi pluridisciplinare şi favorizarea cooperării interinstituţionale, inclusiv prin promovarea arheometriei în rândul studenţilor.

Riscurile implicate sunt derivate ale caracterului dinamic, nedefinitiv şi înnoitor al cercetării de vârf, într-o zonă în care mijlocele ideale de analiză sunt subiect de controverse şi schimbări dramatice.

Alt risc este legat de inexistenţa, la acest moment, al unui inventar naţional al pieselor de podoabă din chihlimbar. Cantităţile de material existent în muzee nu poate fi exact precizat, ci doar estimat, ca şi reacţia management-ului muzeal în faţa ofertei de colaborare.

Un al treilea element de risc ar fi inexistenţa unor probe de chihlimbar cu origine controlată, din perimetre considerate "de mică probabilitate" (Liban, sudul Italiei, etc) şi incapacitatea de a oferi unor piese arheologice un termen de comparaţie de origine geologică controlată. Există însă posibilitatea achiziţionării de materie primă de analiză de pe piaţa internaţională (fie ea comercială sau academică).

Genul de impact pe care acest proiect şi-l propune este aparent unul destul de vag şi teoretizant: interdisciplinaritatea; cuvânt la modă în lumea ştiinţei dâmboviţene, cooperarea interinstituţională a rămas mult în urma bunelor intenţii, cel puţin în perimetrul ştiinţelor umaniste, istoricii continuând să facă istorie, etnografii etnografie iar lingviştii lingvistică. Cât despre cooperarea istoricilor cu ştiinţele exacte, deşi dezideratul a fost frecvent reiterat, lipsa resurselor finaniciare orientate spre expertiza ştiinţifică a făcut ca mult-doritele progrese să fie mereu amânate pentru mâine.

Acest proiect îşi propune, în modul cel mai explicit, să aducă în zona cercetării arheologice şi muzeale fonduri care, prin chiar natura proiectului, să producă rezultate arheometrice şi, mai ales, un apetit în creştere pentru cunoaşterea exactă. Reciproc, provocările aruncate lumii ştiinţifice de numeroasele necunoscute scoase la iveală de cercetarea de teren ar trebui să stimuleze comunitatea ştiinţelor experimentale spre galaxia generoasă a arheometriei.

Este un fapt binecunoscut că prezenţa muzeelor în proiectele de cercetare de anvergură este foarte slabă, deşi majoritatea arheologilor din România sunt angaţi ai muzeelor; depăşirea acestei inhibiţii este poate impactul cel mai semnificativ pe care îl aşteptăm. Un asemenea obiectiv este cu atât mai important cu cât marile planuri de investiţii anunţă săpături arheologice preventive de o anvergură fără precedent; în faţa unei asemenea perspective, arheologii trebuie să scape de complexe şi să înveţe să apeleze la serviciile pe care le poate oferi comunitatea ştiinţifică.

Pe de altă parte, necesarul de servicii arheometrice, pe piaţa central- şi est-europeană, ca şi "rolurile" de pe această piaţă, sunt departe de a fi fost stabilite. Institutele de cercetare ar trebui să aibă în vedere această enormă piaţă în curs de formare, şi să ocupe poziţii avantajoase pentru cursa care de-abia începe. Semnificativ, programul cadru pentru arheologie, în cadrul FP7, nu a fost încă generat, posibil datorită complexităţii neobişnuite a problemei, cât şi datorită versatilităţii bulversante a acestor proiecte, care le fac greu de circumscris domeniilor tradiţionale de cercetare.