Rapoarte

Obiectivele generale ale proiectului se pot rezuma la trei mari categorii:
• 1) Identificarea naturii reale a materialelor din care au fost confecţionate podoabe recuperate din contexte arheologice (din epocă preistorică până în epocă post-romană), cu predilecţie materiale de sorginte naturală; realizarea unei baze de date cu aceste materiale; realizarea unui ghid de identificare a materialelor respective, de utilitate muzeografică curentă; realizarea unor hărţi de "arii-sursă" pentru materialele identificate, pentru elucidarea distanţelor de la zonele de exploatare la cele de utilizare, deci clarificarea capacităţii societăţilor istorice de a-şi asigura materiile prime funcţie de locaţia sursei.
• 2) Realizarea unor expertize de laborator pentru acele materiale a căror natură şi provenienţă nu poate fi precizată cu acurateţe din simpla analiză macroscopică; este vorba, mai ales, de analize de laborator pe chihlimbar, atât pe cel cu origine controlată (exploatat în zilele noastre), cât şi pe material de origine arheologică, pentru care originea este doar presupusă.
• 3) Acţiuni de diseminare care, dincolo de exploatarea rezultatelor ştiinţifice ale proiectului, să promoveze ideea cooperării interdisciplinare; este vorba despre un complex de acţiuni de diseminare, incluzând organizarea unui cerc studenţesc de arheometrie, a unui site de proiect, participarea la manifestări ştiinţifice de prestigiu, organizarea unu simpozion internaţional propriu şi a unei expoziţii.

Obiectivele imediate sunt legate de finalizarea studiilor de caracterizare fizico-chimică a probelor de chihlimbar de origine controlată. Faza IIa a însemnat o continuarea a problematicii atacate într-o primă fază foarte scurtă, de nici trei luni. Scopul acestei faze se poate rezuma la încheierea perioadei incipiente a proiectului. Pe fond, tema este capacitatea analitică de a discerne între diferitele tipuri de chihlimbar baltic (lituanian, polonez, german, danez) şi chihlimbarul românesc (romanit), plecând de la analiza unor piese cu origine controlată.

Există şi un set de obiective secundare, după cum urmează:
• Clarificarea arealelor de exploatare a romanitului, în special în zona din nord-vestul judeţului Buzău (nu există probe irefutabile că ocurenţele chihlimbarului sunt reale, pentru alte perimetre din ţară);
• realizarea unei baze de date gemologice, cu acces pentru specialişti şi marele public, pe site-ul proiectului;
• realizarea unor baze de date anexe proiectului, cu seturi de informaţii specifice care să uşureze înţelegerea rezultatelor obţinute; din acestă serie vom numi aici Dicţionarul de termeni, Lista de link-uri recomandate, Bibliografia de specialitate;
• realizarea unei documentări serioase asupra conservării şi restaurării chihlimbarului - materie organică foarte perisabilă, cu mult mai vulnerabilă decât imensa majoritate a tipurilor de inventar arheologic, despre care, în muzeele româneşti, nu există nici un fel de informaţii.

Faza IIa a avut drept obiectiv fundamental clarificarea caracterizării fizico-chimice a principalelor specii de chihlimbar de origine controlată, care au circulat pe teritoriul de astăzi al României şi în epoci istorice, respectiv succinitul (chihlimbarul baltic) şi romanitul (chihlimbarul românesc), dar şi câteva probe comparative din materiale asemănătoare (copalit, chihlimbar dominican). În acest scop au fost folosite mai multe zeci de surse de chihlimbar baltic, de origine lituaniană, poloneză, de Kaliningrad (provincia rusă de la Baltica), germană şi daneză, şi, de asemenea, mai multe zeci de surse distincte de chihlimbar din zona de NE a judeţului Buzău. Sursele au fost iniţial înregistrate în baza de date Romanit, aflată la sediul Coordonatorului, din acestea fiind realizate prelevări cu greutăţi în general între 4 şi 10 mg. Probele au primit un număr de identitate şi au fost distribuite celor trei parteneri cu profil de laborator (P1 - Institutul Naţional de Cercetare pentru Conservare-Restaurare, P4 - Institutul Naţional pentru Ştiinţe Biologice şi P5 - Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară).

Partenerul 1 a efectuat analize FT-IR (spectroscopie în infraroşu cu transformată Fourier) după metoda achiziţiei în transmisie, folosind probe mojarate şi pastilate. Aceasta este metoda cea mai consacrată în analiza chihlimbarului, în ultimele 4 decenii, pentru care există cea mai multă literatură, cu tehnologie şi referinţe clare. Drept urmare, şi rezultatele obţinute s-au aliniat, în cea mai mare măsură, rezultatelor cunoscute pe plan modial, metoda fiind cea mai aptă de a oferi un termen de comparaţie direct în domeniu; de asemenea, este şi metoda prin care semnalele specifice ale succinitului şi romanitului pot fi decelate cu certitudine. A existat chiar un episod cu o etichetare greşită de probă, care a fost devoalată de rezultatul contradictoriu al expertizei.

Partenerul 4 a efectuat analize FT-IR după metoda reflectanţei. Aceasta este o versiune tehnologică mai nouă, pentru care există mai puţine referinţe internaţionale directe, putând fi considerată cercetare de vârf. Marele avantaj al acestei tehnologii este că nu necesită prelevare, proba putând fi analizată întreagă, dacă nici una dintre dimensiunile ei nu depăşesc 15 mm; chesiunea este de maximă importanţă într-un proiect de cercetare în care beneficiarii finali sunt muzeele de arheologie româneşti, în care există numeroase mărgele de mici dimensiuni, prea mici şi prea fragile pentru a suporta prelevarea (riscul de spargere este considerabil pe obiecte mici şi oxidate). O a doua calitate remarcabilă a metodei este capacitatea de a furniza date suplimentare asupra structurii complexe a materialului organic, tocmai datorită faptului că, lucrând cu piesa întreagă, nu se distrug legăturile macromoleculare. Se poate obţine astfel nu numai un diagnostic asupra provenienţei materialului arheologic (baltic versus romanit), dar şi indicii asupra vechimii diferenţiate a gemelor originare, cu implicaţii directe asupra studiilor de geologie.

Tot partenerul 4 a efectuat şi teste cu metode mai puţin consacrate - sau chiar neuzitate până acum - pentru analiza chihlimbarului, pentru a cunoaşte potenţialul de cercetare al unor metode noi. S-au efectuat încercări, pe loturi relativ limitate, prin electroforeză capilară şi cromatografia de lichide. Pentru electroforeză nu s-au obţinut rezultate relevante; tehnica nu a mai fost folosită pentru analize de chihlimbar, iar testul nostru confirmă incapacitatea ei de a furniza date utile. Prin cromatografia de lichide s-au obţinut rezultate, vizând - printr-o metodă complet nouă - compararea concentraţiilor de acid succinic. Dacă datele publicate până acum susţineau că chihlimbarul baltic şi românesc sunt versiuni ale succinitului, având ambele concentraţii de 3-8% acid succinic, testele noastre au demonstrat că se pot obţine concentraţii mai mari de acid succinic din romanit, şi aceasta pe o bază sistematică, metoda putând produce diferenţierea celor două materiale. Explicaţia nu este în concentraţia mai mare de accid succinic în romanit, ci în structurarea inferioară a romanitului (care este deci de vârstă inferioară), de unde şi o extracţie mai facilă, în condiţii identice.

Partenerul 5 a realizat analize prin desorbţie termică directă cuplată ci GS-MS (gaz-cromatograf). S-au analizat mai multe zeci de probe din 21 de surse, 9 baltice şi 12 de romanit. Analiza este de o complexitate remarcabilă, putând pune în evidenţă toţi compuşii organici ai chihlimbarului, peste 1000 (!), din care au fost selectaţi doar cei cu prezenţă peste 1%, adică peste 300 (în diverse probe se găsesc compuşi diferiţi, absenţi într-un caz dar prezenţi în altul), din care au fost efectiv identificaţi în librăriile internaţionale 114 compuşi. Pe cei 300 de compuşi au fost evidenţiate loturi scurte de compuşi (10-20) care caracterizează numai succinitul sau numai romanitul, creând o bază de caracterizare statistică diferenţiată a celor două tipuri de materiale.

Partenerul 2 - Institutul Geologic Român - a realizat o sinteză a cunoştinţelor asupra ocurenţelor de romanit în zona munţilor Buzăului, punând în evidenţă apartenenţa stratelor purtătoare de chihlimbar - gresia de Kliwa - la două momente geologice distincte, unul aparţinând oligocenului (aşa numita Kliwa inferioară) iar unul aparţinând miocenului (aşa numita Kliwa superioară). Recurenţele cele mai numeroase, mai ales în zona Colţi - din care provin majoritatea surselor de chihlimbar românesc - sunt cele mai vechi, din Kliwa inferioară. Aspectul este important în condiţiile în care analizele partenerului 4 subliniază existenţa câtorva surse de vârstă mai mică. Fără implicaţii directe în materia proiectului - orientată spre determinările de chihlimbar arheologic - aceste chestiuni ţinând de datarea stratelor geologice din ariile-sursă pot face obiectul unor pasionante cercetări aprofundate, inclusiv prin metode şi cu aparatură care nu au fost prevăzute în acest proiect, conform recomandărilor de la Partenerul 4.

Partenerul 3 - Universitatea Bucureşti - a prezentat un consistent studiu de caracterizare fizico-chimică a succinitului şi romanitului, plecând - mai ales - de la studii de microscopie pe secţiuni subţiri. Foarte important, în context, este confirmarea tendinţei de anizotropie, adică o tendinţă de cristalizare a romanitului care nu se regăseşte în cazul succinitului, adică un alt element de disjungere al celor două materiale, extrem de asemănătoare şi, deci, extrem de greu de distins. În cooperare cu partenerul 2 au fost iniţiate teste de difractometrie - care nu făceau obiectul activităţii planificate pentru această fază şi nu sunt raportate în detaliu - care confirmă observaţiile de microscopie mai vechi şi mai noi. Un alt element cheie în raportul prezentat de Universitate, este surprinderea unor fragmente de chihlimbar de vârste diferite în una şi aceeaşi secţiune, confirmând posibilitatea existenţei unor datări distincte, la congruenţă cu observaţiile venite de la INSB.

Dintre obiectivele "secundare" ale fazei, cel mai important se referă la alcătuirea unei baze de date gemologice, de uz muzeografic, care să permită muzeografilor identificări corecte ale pietrelor preţioase şi semi-preţioase. Dacă în plan gemologic activitatea colectivului Laboratoruli Romanit a constat doar în recoltarea şi sistematizarea de date, în planul activităţii muzeale şi arheologice aceasta bază de date - accisibilă pe Internet - va fi de maximă utilitate pe linia cercetării. Un rol important în acst sens l-au jucat Partenerii 2 şi 3, care au pus la dispoziţia Laboratorului piese din colecţiile lor de referinţă, pentru fotografiere.

Un alt obiectiv secundar a fost susţinerea celei de a doua întâlniri cu Cercul de Arheometrie de la Facultatea de Geologie şi Geofizică. La sediul acestei facultăţi a fost susţinută o conferinţă, în data de 22 mai a.c., cu participarea tuturor partenerilor. Întâlnirea, dincolo de motivaţiile sale iniţiale, a fost considerată extrem de utilă pentru pregătirea raportului de fază, prelejuind un extrem de util schimb de informaţii şi idei, la o lună înaintea finalizării fazei. Drept urmare, colectivul de cercetare Romanit a hotărât să organizeze un colocviu intern (neprevăzut in Planul de activitate) la începutul lunii decembrie a.c., pentru pregătirea raportului fazei IIb. La colocviu urmează a fi rpezentate lucrările de plan, într-un stadiu nedefinitiv, pentru mai buna corelare a partenerilor.

Un alt obiectiv nemijlocit a fost pregătirea fazei de execuţie IIb, cu predare în luna ianuarie 2009. Obiectivul principal al fazei vizează chihlibarul de origine arheologică, de epocă romană şi post-romană. Având în vedere acest obiectiv, Coordonatorul a închheiat protocoale de cooperare cu câtevva muzee importante ale României, cu piese de chihlimbar în inventarul lor de epocă romană, respectiv Institutul de Cercetare Eco-Muzeal Tulcea, Muzeul Naţional de Istorie şi Artă Constanţa şi Muzeul de Arheologie Mangalia. Un protocol mai vechi de cooperare funcţionează cu Institutul de Artă şi Arheologie din Cluj-Napoca, şi se află în stadiu de negociere un protocol cu Muzeul Porţilor Dunării din Drobeta-Turnu Severin.

Tot în scopul pregătirii fazei IIb a fost realizată documentare pentru conservarea pieselor de chihlimbar. S-a constatat că marea majoritate a pieselor muzeale - în special cele provenite de la malul mării, deci dintr-un mediu sărat - se află într-o stare de conservare foarte precară. Au fost achiziţionate materiale de conservare şi s-au realizat primele teste, care urmează a fi prezentate într-un studiu separat.

Unul dintre scopurile fundamentale ale proiectului este o sistematizare a cunoştinţelor de materiile şi materialele din care s-au confecţionat podoabe (nemetalice), de-a lungul timpului. Identificarea acestor materiale s-a demonstrat adesea un proces ingrat pentru un personal fără pregătire geologică, mineralogică sau gemologică, sau pe alte segmente ale ştiinţelor naturii, cum este cazul arheologilor.

S-a stabilit, de la bun început, că site-ul proiectului (www.romanit.ro) va fi folosit pentru a da un acces cât mai larg la realizările proiectului. În primă instanţă a fost realizat un formular pentru gemologie (fig. 2), în care tinerii specialişti care lucrează în Laboratorul Romanit, organizat la sediul Muzeului Naţional de Istorie, dr. geolog Mihaela Cioacă şi ing. geolog Monica Macovei, au colectat date despre cele mai frecvente materiale folosite pentru confecţionarea podoabelor.

Tabela de "materiale" (după cum se vede şi în ilustraţie) strânge laolaltă toate resursele naturale care pot face obiectul activităţii unui bijutier, clasându-le mineralogic, amintind sinonimele gemologice şi înşirând, apoi, toate proprietăţile chimice şi fizice care pot ajuta la identificarea lui, respectiv: formula chimică, tipul de cristalizare, duritatea, greutatea specifică, culorile varietăţilor, culoarea urmei (a muchiei luminate), tipul de luciu, spărtură, clivaj şi transparenţă. Setul de date este completat cu un câmp de note mai amplu, implicând tipul de uz meşteşugăresc atestat şi originea geografică a surselor; acest ultim detaliu este unul critic în judecata arheologică, indicând setul de posibilităţi asupra "importului" materiei prime sau a obiectului fabricat.

La momentul redactării acestor rânduri, tabela cuprinde 71 de înregistrări (indexul acestora fiind rezumat la tabelul din fig. 3), ilustrate cu 190 de fotografii ale unor obiecte diferite, în ideea de a ilustra nu numai varietatea de culoare, dar şi varietatea arealelor-sursă. Pentru ilustrare au fost folosite piese din colecţiile Catedrei de Mineralogie a Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti, a Muzeului Naţional Geologic, a unor persoane particulare care au oferit mostre comparative, dar, acolo unde resursele interne nu au fost satisfăcătoare, şi mostre găsite pe Internet, pe site-uri de specialitate, cu indicarea locului de origine a informaţiei.

Recent, această colecţie de referinţă, credem noi de mare ajutor în expertizarea colecţiilor muzeale, a devenit accesibilă marelui public, pe site-ul de proiect (vezi http://www.romanit.ro/ro/resurse/gemologie.aspx). Fiind o pagină dinamică, ea se va actualiza automat, permiţând celor interesaţi să urmărească progresul realizat în timp real.

O resursă complementară pe care o vom pune foarte curând la dispoziţia specialiştilor şi a marelui public va fi secţiunea de link-uri recomandate. Secţiunea există pe site încă de la debutul său, însă este una statică, ea urmând a fi înlocuită cu versiunea dinamică, generată direct din baza de date Romanit. Pentru ilustrarea versiunii de încărcare, vezi fig. 5. Spectrul recomandărilor este unul destul de larg, ca şi proiectul ştiinţific pe care îl susţinem, de la publicaţii ale universităţilor şi institutelor de cercetare relevante pentru informarea noastră, fie pentru geologie şi mineralogie, fie pentru analiză, până muzee de profil sau proiecte ştiinţifice internaţionale, site-uri comerciale care oferă informaţii şi imagini utilizabile, sau chiar dezbateri pe tărâm lingvistic sau speculaţie istorică.

Dacă ştiinţa înseamnă, în primul rând, principii metodologice şi noţiuni teoretice, ea mai înseamnă, la modul cel mai explicit, informaţie sistematizată. Acesta este şi explicaţia eforturilor pe care le facem pentru a furnizate date sau modul de acces la informaţie. Proiectul Romanit este nu numai unul tehnicizat, dar şi interdisciplinar; lucrează în acest proiect mineralogi, geologi, sedimentologi, chimişti analiticieni, biochimişti, biologi, fizicieni, arheologi. Inevitabil, fiecare specialist etalează un spectru noţional specific, nu totdeauna foarte accesibil. Atât pentru a ne uşura comunicarea, dar mai ales pentru a permite oricăror altor specialişti să înţeleagă rezultatele obţinute în cercetare, am decis, încă de la sfârşitul fazei de lucru anterioare, necesitatea unui dicţionar tehnic, născut din mers, pe măsură ce se acumulează termeni, abrevieri tehnice şi tehnologice (fig. 6).

În fine, un ultim modul de tip utilitar este baza de date bibliografică, incluzând toate titlurile la care specialiştii consorţiului au făcut referire în cursul activităţii din proiect. Şi aceasta va fi disponibilă în versiunea dinamică, până atunci putând fi folosită versiunea statică.

Un alt aspect tehnic relevant se referă la preocupările pentru tehnicile de conservare şi restaurare a chihlimbarului. Deocamdată în România nu există nici un fel de expertiză în materie, afirmaţie verificată pe teren, în câteva muzee importante ale României. Foarte adevărat, există puţine instituţii, în lume, în care asemenea preocupări s-au concretizat în studii şi experimente de îmbătrânire, pentru optimizarea conservării. Particularitatea chihlimbarului, în colecţiile de arheologie, constă exact în natura sa organica; este un material perisabil, care se degradează uşor şi ireversibil. Condiţiile de conservare ale materialelor arheologice, în general, nu sunt favorabile chihlimbarului, care este puternic agresat de uscăciune, căldură şi lumină. Un prim pas pe care noi l-am făcut a fost de a pune pe Internet versiunea în limba română a rezumatului unui amplu studiu performat, mulţi ani, la Muzeul Naţional din Coperhaga. Un al doilea pas este pe cale a fi săvârşit, prin procurarea instrumentarului şi a materialelor necesare pentru consolidarea pieselor de podoabă din chihlimbar, urmând a experimenta pe câteva piese extrem de degradate, în încercarea de a stopa distrugerea pieselor.

Faza IIa a avut drept scop fundamental consilidarea cunoştinţelor câştigate în foarte scurtă fază I, cu caracter mai degrabă pregătitor (octombrie-decembrie 2007) despre caracterizarea fizico-chimică a chihlimbarului din bazinele Mării Baltice şi din zona Buzăului (singura arie-sursă certă pentru chihlimbarul românesc). Caracterizarea obţinută avea drept scop identificarea metodelor de disjungere a celor două grupe de materiale prin metode analitice, de laborator.

Datele FT-IR achiziţionate prin transmisie s-au demonstrat extrem de utile pentru a obţine un set de date comparative cu literatura internaţională. Metoda, bine pusă la punct printr-o practică internaţională de peste patru decenii, conferă certitudine pentru un diagnostic corect asupra provenienţei chihlimbarului. Dezaavantajul acestei metode este acela că presupune prelevare de material, ceea ce nu este totdeauna fezabil pe piese arheologice.

Tehnica FT-IR de achiziţie a datelor prin reflectanţă este una relativ mai nouă, pentru care expertiza internaţională nu şi-a spus ultimul cuvânt, o zonă caracterizabilă deci drept cercetare fundamentală. Lucrând pe surse întregi, fără a fi necesară prelevarea, este metoda cea mai recomandabilă într-o aplicaţie arheologică, de câte ori este posibil. Rezultatele oferite de această metodă sunt însă mult dincolo de interesele arheologului, putând oferi foarte interesante indicii asupra vechimii relative a gemelor analizate. Nu numai că astfel pot fi eliminate din discuţie orice falsuri sau imitaţii - indiferent de epoca producerii lor - dar se pot oferi date relevante asupra unor fenomene de interes pur geologic. Pe această linie se pot produce studii aprofundate, dincolo de limitele impuse de acest proiect de cercetare.

S-au testat şi alte metode, care teoretic puteau produce progrese caracterizării chihlimbarului. Nu toate au produs rezultate favorabile. De exmplu, testele de electroforeză capilară nu au produs rezultatele expectate, această linie de cercetare având a fi părăsită, pe acest proiect. În schimb, testele realizate prin cromatografia de lichide au adus o nuanţare a datelor din literatura internaţională. Se ştia, astfel, că atât succinitul cât şi romanitul se caracterizează prin prezenţa accidului succinic pe intervalul 3-8%. Încercările noastre au demonstrat că, folosind metodologia descrisă, unitară pentru toate probele, din răşinile fosile mai recente se pot extrage cantităţile cele mai mari de acid succinic, metoda separând cu uşurinţă copalitul (cel mai nou) de romanit, iar acesta de succinit, datorită diferenţelor structurale (răşinile mai vechi cedează mai greu acidul succinic).

O tehnologie care s-a mai aplicat, însă de o complexitate deosebită, departe de a furniza astăzi explicaţii definitive despre chimia chihlimbarului, este aplicaţia de desorbţie termică directă cuplată cu GS-MS (crotografie gazoasă). În cazul acestei analize, care are drept scop evidenţierea tuturor compuşilor analizaţi, au fost evidenţiaţi peste 1000 de analiţi, ilustrând complexitatea extraordinară a chihlimbarului. A fost evidenţiată o listă scurtă (cca. 20) de compuşi care apar fie numai în surse de tip baltic, fie numai în surse româneşti, care să permită, pe viitor, distincţia lor pe materiale de sorginte arheologică. Concluziile la care pot conduce un astfel de studiu sunt mai degrabă în zona estimărilor statitistice, putând însă contribui semnificativ la clarificarea chimismului chihlimbarului, adică ne aflăm aici tot în zona unei cercetări fundamentale. Dezavantajul procedurii nu se referă la caracterul de evaluare statistică, ci la consumul relativ mare de material. În concluzie, metoda va fi aplicabilă numai acolo unde posibilităţile de prelevare vor excede 10 mg.

Din materialul redactat de la colegii de la Institutul Geologic Român, despre ocurenţele chihlimbarului în zona munţilor Buzăului, se pot desprinde cel puţin câteva concluzii interesante.

Astfel, dacă cele mai multe ocurenţe ale chihlimbarului sunt legate de gresia de Kliwa inferioare, se cunosc cazuri în care fragmente de chihlimbar provin din gresia de Kliwa superioară. Aspectul ne-a câştigat toată atenţia datorită faptului că analizele FTIR de la Institutul Naţional de Ştiinţe Biologice au indicat, chiar cu oarecare insistenţă, existenţa unor surse de vârste distincte. Probele nr. 280 - Colţi - , 289 şi 315 - ambele Pătârlagele sunt suspectate a fi "incomplet structurate", deci mai recente decât celelalte, chiar dacă respectivele probe pot fi considerate tot o răşină fosilă, având alte caracteristici care le identifică drept "romanit".

Un alt aspect interesant este mărimea bulgărilor de chihlimbar. De obicei mici, de câteva grame, se cunosc însă în colecţiile româneşti exemplare de peste două kg. Tradiţia populară sugerează că puteau fi cât "o jumătate de roată de car", ceea ce este probabil doar parţial exagerat. Întâi de toate, astfel de exemplare gigant, de peste 10 kg, se cunosc din colecţii străine (în Polonia, de exemplu). Aparinţia unor bulgări de mari dimensiuni, chiar dacă foarte rar, este sugerată şi de situaţii precum tezaurul de la Cioclovina, din care s-au recuperat cca. 3000 de piese (mărgele), cu un aspect aparent extrem de similar, sugerând o sursă comună de foarte mari dimensiuni. Desigur, doar expertizele de laborator, proiectate pentru 2009, vor putea confirma sau infirma ipoteza.

Un al treilea element semnificativ este dificultatea recoltării chihlimbarului de Buzău, ceea ce sugerează că el a fost şi mai greu de procurat în trecut, iar că acest lucru, dacă s-a petrecut, s-a putut realiza doar cu elemente băştinaşe, care cunoşteau perfect munţii de curbură. Prin comparaţie cu chihlimbarul baltic, chihlimbarul românesc este cu mult mai greu accesibil; un bun motiv să credem că, pe "piaţă", el este şi mult mai puţin, chiar şi în mediul Dunării inferioare.

Studiile de microscopie nu au furnizat surprize, ci un consistent material de referinţă. Flora şi fauna care pot fi surprinse în răşinile fosile aruncă oferă date importante asupra genezei răşinilor şi asupra mediului în care au trăit plantele generatoare de răşină. Observaţiile microscopice noi contribuie la acumularea de cunoştinţe care să consolideze ipotezele de lucru şi teoriile referitoare la geneza stratelor purtătoare de chihlimbar şi datarea acestora.

Printre concluziile studiilor de microscopie trebuie amintită aici tendinţa de anizotropie a romanitului, proprietate care poate fi pusă în evidenţă prin difractometrie (tehnică accesibilă proiectului din acest moment) şi care nu este caraceristică chihlimbarului de origine baltică.

Consideraţiile gemologice, chiar dacă sunt "monedă curentă" în lumea bijutierilor, reprezintă un îndreptar preţios pentru laboratoarele muzeelor de arheologie.

Un foarte interesant exerciţiu l-a constituit realizarea tabelei de la fig. 108; se raportează acolo toate rezultatele oferite de partenerii analiticieni (1, 4 şi 5), care sunt comparate nemijlocit. Sunt de găsit acolo mai multe feluri de diagnostic diferenţiat (câmpuri umbrite), care trebuie să ne solicite atenţia. Este de făcut menţiunea că partenerii au lucrat individual şi că nu şi-au cunoscut rezultatele, până la momentul redactării acestui raport. Este deci o oportunitatea de a face o evaluare a diagnosticelor primite prin buletinele de analiză.

Este de remarcat, de pildă, că sursa din Danemarca, cedată nouă de un voluntar care o achiziţionase pe piaţa bijutierilor din Copenhaga, a fost indicată drept îndoielnică de doi parteneri diferiţi, dar nu în sensul că ar fi un fals, ci în sensul că se îndepărtează considerabil de modelele cunoscute sau stabilite ale succinitului. O constatare similară este legată de una din sursele din Germania (107), considerată atipică de alţi doi parteneri diferiţi, deşi o altă sursă germană (nr. 11) a fost considerată de aceiaşi analişti ca "standard" (acoperind cel mai bine definiţiile tipice). Situaţia invită la meditaţie mai ales asupra diversităţii genuine extraordinare a acestui material.

Dubii asupra caracterului baltic "pur" mai apar în legătură cu unele surse de la Palanga (Lituania) şi Kaliningrad (enclava rusă de la Baltica).

În fine, un al doilea set de observaţii se referă la identificarea unor surse de romanit tipic ca fiind de vârstă diferită faţă de "standardul" ales (sursa 4). Interesant de observat, aceste caracteristici distincte sunt legate, de o manieră sistematică, de surse din mina de la Colţi-Pătârlagele, fără a afecta toate măsurătorile realizate pe probe din aceste surse.

Caracterul concurent al diagnosticului oferit de parteneri oferă un necesar mijloc de verificare, într-o materie analitică atât de dificilă. De aceea, ori de câte ori va fi posibilă prelevarea de material suplimentar din inventare arheologice (unele sunt serios avariate şi nu mai au integritate formală, oricum) se va prefera dignosticul concurent.